Living And Writing

“N-am ramas cu dorinta Razbunarii dar am ramas cu imposibilitatea Uitarii”(Gheorghe Stanica, fost detinut in Penitenciarul de la Pitesti)

“Demascare”, “Tortura”, “Dezumanizare”, “Reeducare”, “Blasfemie”….acestea sunt doar o parte din cuvintele folosite cel mai des de catre cei care au supravietuit Experimentului Pitesti.

Perioada cea mai intensa a inchisorii de la Pitesti se intinde pe cativa ani, intre 1949 si 1953. Nici ca putea fi realizata o oglindire mai fidela a principiilor leniniste prin prisma Partidului Comunist din Romania, alta decat genocidul de la Pitesti. Scopul experimentului a fost unul foarte precis : eliminarea convingerilor si ideilor religioase, stergerea tuturor valorilor pana la instaurarea in mintea detinutilor a obedientei absolute. Crearea unei mase perfecte pentru regimul comunist, usor de manipulat, usor de controlat si subordonat. Tortura devine un mijloc, nu un scop. Umilirea detinutilor, dezumanizarea acestora, erau metode zilnice aplicate pentru a uniformiza convingerile comuniste si a schimba mentalitati. Majoritatea detinutilor erau studenti, intelectuali, simpatizanti ai Garzii de Fier, membrii PNT si PNL, erau arestati “chiaburi”, cei care detineau mai mult pamant decat era permis, cei considerati instariti. In general, oricine iesea din tiparele sistemului, oricine ridica fruntea mai mult decat restul, era “reeducat” in inchisoarea de la Pitesti, usor comparata de cei care i-au supravietuit cu un adevarat Iad.

Pare incredibila o asemenea poveste, de la premisele sale, la mijloacele aplicate si in special la scopul in care erau realizate toate acestea, totul este invaluit intr-o aura de uimire, de resentimente pentru sistem si compasiune pentru detinuti.

Torturarea detinutilor, este demna de pedeapsa meritata de un criminal de temut, lucru explicabil prin faptul ca in acea perioada, cea mai mare crima pe care o putea cineva realiza era impotrivirea fata de sistem si militarea pentru alte idei politice, altele decat cele comuniste

Dintre cei arestati, au ramas pana in ziua de astazi suficienti supravietuitori pentru a ne convinge de toate atrocitatile le care au luat parte. Nimeni, dintre fostii detinuti, nu a povestit familiilor,  ce a trait la Pitesti, unii de rusine, cei mai multi de teama, insa si pentru ca este greu sa relatezi asemenea istorii. Marturiile au fost facute auzite odata cu schimbarea regimului politic, dupa revolutia din 1989 si sunt cu atat mai valoroase cu cat nici un dosar al Securitatii nu consemneaza durerea celor trecuti prin procesul de “Reeducare”.

Deznadejdea creata de metodele drastice de tortura, de corvezile pe care detinutii erau obligati sa le indure in ideea de a se converti in totalitate regimului, au dus la numeroase cazuri de sinucidere. Moartea devenise o salvare din chinurile tortionarilor, insa nu multi reuseau sa isi ia viata. Scopul inchisorii de la Pitesti nu era pedepsirea detinutilor, majoritatea nefiind vinovati decat de propria lor ratiune mai mult sau mai putin impanzita de valorile comunismului. Eugen Turcanu sau Alexandru Nicolski, cele mai des intalnite personaje din marturisirile fostilor detinuti, nu doreau moartea celor din penitenciar, ci transformarea lor in materie prima, optima pentru sadirea comunismului ca religie, viitor si stil de viata. Eliminarea oricaror valori religioase, familiale, umane din mintea detinutului era scopul zilnic al anchetatorilor. Nu conta ca oamenii arestati fara vina lasau acasa copii, familii intregi neconsolate macar de gandul revederii.Uneori cei care ii arestau erau chiar vechi prieteni de familie, oameni care alta data mancasera la aceeasi masa cu cei pe care aveau sa ii aresteze mai tarziu pentru experimental Pitesti.

Vizitele rudelor nu erau permise la inchisoarea Pitesti, nici corespondenta intre detinuti si familiile sau cunoscutii lor. Acestia erau izolati de orice urma de umanitate in fata batailor care pareau sa nu mai inceteze, a blasfemiilor religioase greu de indurat la care erau supusi si a somnului cu lumina in ochi sau in picioare cu fata la zid.

Cei ramasi acasa, stiau foarte putin. Condamnatii erau ridicati din senin din sanul familiei, in urma unor perchezitii mai mult formale pentru ca nu aveau ca scop dovedirea unor infractiuni ci doar indeplinirea unui algoritm. Copii din vremea aceea, batranii de astazi, isi amintesc cu groaza si cu lacrimi in ochi momentul in care tatii lor au fost luati pe sus de Securitate si dusi la penitenciarul de la Pitesti.

Ecaterinei Dumitru, fiica lui Ilie Ochescu, fost detinut, isi aminteste cele 6 luni in care tatal sau a fost arestat, pe cand ea avea numai 18 ani. Cum este sa iti stii tatal in inchisoare si sa ramai acasa cu mama si ceilalti 4 frati, ne spune doamna Ecaterina.

“Tatal meu a fost arestat de aceeiasi oameni care mancau la noi la masa…”

I.P:Cum s-a petrecut arestarea tatalui dumneavoastra?

E.D-Ma intorceam de la servici, lucram ca educatoare la o gradinita. Si m-a oprit o vecina si mi-a spus “Cum nu stii, ca tatal tau a fost arestat?” ,am ramas inmarmurita. Am luat-o la pas serios si intradevar cand am ajuns acasa mama si sora mea plangeau si imi spuneau ca “l-au luat pe taticu”.

I.P:Cati ani aveati?

E.D-18…

I.P:Cati frati sunteti?

E.D-5 frati…

Asa…

E.D-Au venit…au intrebat de el acasa….

I.P:Cine au venit?

E.D-Securitatea, doi barbati….si au intrebat unde e “nea Ochescu”. Mama a spus ca este “la deal, lucreaza la o caruta cu Tiganu”.S-au dus dupa el acolo, ofiterul Ciuca il chema pe unul dintre ei.(Se cunostea de mult cu tata, pentru ca tata a fost secretar de stat si nefiind inscris in nici un partid l-au dat la o parte). Cand a iesit tata la poarta, i-au spus de fata cu ceilalti “Nea Ochescule, vrem sa ne dai o referinta, hai cu noi” Si s-au intors acasa la noi. Au intrat in casa, tata, Ciuca si inca unu si atunci au zis “In numele legii esti arestat, te rog sa te intorci cu fata la perete!” si au inceput sa cotrobaie prin casa. Tata a intrebat “Ce cautati?”, au spus ca “Arma” si cum statea tata cu fata la perete, au inceput sa umble in toata casa.Aveam 5 camere asa ca a durat vreo 2 ore perchezitia. Dupa 2 ore au zis “Mergi cu noi!”. Mama a intepenit, saraca. A inceput sa ii caute haine…sa nu plece in hainele de lucru, era la sfarsitul lui septembrie, in 1950.

I.P:Inainte sa trecem la partea cu arestarea, ati auzit ca l-ar fi turnat cineva?

E.D-Da, era un invatator din comuna care purta o pica pe tata, pentru ca bunicul meu din partea mamei era chiabur, avea pamant foarte mult si tatal meu l-a ajutat sa vanda din pamantul pe care il avea in Com. Strezesti, jud Olt. Dadea cate un pogon pe un purcel si tata cand a auzit lucrul asta i-a chemat pe cei care au luat pamant de la bunicul meu, la primarie, si i-a intrebat “Recunosteti ca ati cumparat pamant de la Stoica Maxim?” si au zis ca da, asa ca tata le-a trecut pamantul pe numele lor, in acte si l-a descarcat astfel pe bunicul. Fostul invatator din comuna avea si el pe soacra’sa tot chiabura si neputand sa profite de ajutorul lui tata pentru a o deschiaburii i-a facut o informare pentru falsificare de acte.

I.P:Tatal dumneavoastra, Ilie Ochescu, era cumva impotriva regimului?

E.D-Tata nu se amesteca, nu il interesa….

I.P:Nu era in nici o miscare politica?

E.D-Nu , tata nu, bunicul meu prevazuse comunismul dar tata nu avea nici o pozitie fata de sistem, nu simpatiza pe nimeni.

I.P:Sa revenim…l-au arestat.

E.D-Da, si 3 luni de zile nu s-a stiut nimic de el. Dar la fiecare 2 zile securitatea era in comuna. Strangeau referinte probabil. Si noi ii vedeam si nu puteai sa stai de vba cu ei desi o cunosteau pe mama, mancasera la noi in casa. Mie mi-ar fi fost rusine in locul lui Ciuca. Dupa 3 luni am primit o scrisoare de la tata, nu stiu daca era scrisa de el. Scria “ma aflu la Pitesti, trimiteti haine” si tata fuma, nu stiu daca n-a cerut si tigari. Mama a facut un pachet si au plecat doi frati la Pitesti sa ii trimita. Nu le-a dat voie sa vbeasca cu tata, li sa spus sa paraseasca incinta ca daca nu trag. Li s-a spus sa mearga cu pachetul la posta si sa il trimita prin posta, nu au vrut sa il primeasca direct.Asa au facut. A mai durat inca 3 luni de zile pana la 24 februarie cand l-a eliberat. A venit acasa si n-a spus nimic.

I.P:Cum l-ati simtit cand s-a intors? Era schimbat?

E.D-In ultimele 2 saptamani inainte de a il elibera ii dadusera mancare ca sa se mai ingrase sa isi mai revina ca era slab rau, nebarbierit, netuns…

I.P:Psihic cum l-ati simtit? Parea afectat?

E.D-Era fricos, ii era frica de orice si nu vroia sa vorbeasca nimic. Un singur lucru a spus ca nu vedea pe unde il duceau la sala de judecata la ancheta, ca ii punea ochelari de tabla la ochi. Poate i-o fi spus mamei ca eu eram copil si copii sunt usor de tras de limba desi nici mama nu cred sa fi stiut ceva…

I.P:Nu ati auzit nici un nume al celor care l-ar fi interogat in inchisoare?

E.D-Am auzit un nume dar nu il retin, era coleg cu fratele meu insa fusese cooptat de Securitate inca din vremea liceului.

I.P:Tatal dumneavoastra nu a spus nimic despre ce a trait la Pitesti?

E.D-Nu, desi a venit multa lume sa il intrebe…spunea ca “ce a fost a fost si bine ca s-a lamurit”.

I.P:A continuat obiceiurile dinainte de a ajunge acolo? Mergea la biserica in continuare?

E.D-Da, mergea la biserica, isi facea onomastica…mama a pastrat toate traditiile. Nu avea nici o retinere, era un om normal dar nu vorbea, devenise foarte tacut.

Doamna Ecaterica Ochescu, acum Dumitru Ecaterina, nu stie nimic din ce s-a intamplat cu tatal ei in cele 6 luni cat timp acesta a fost la Pitesti. Ilie Ochescu a venit acasa, dupa arest, fara sa faca vreo marturisire. Dupa experienta traita, Ilie Ochescu si-a luat sotia si cei 5 copii si s-a mutat la Sibiel, unde a locuit 17 ani pentru ca apoi sa se intoarca in comuna Cepari din satul Carlogani, judetul Olt. El a fost un exemplu care demonstreaza ca experimentul Pitesti a esuat in Romania. Scopul dezumanizarii nu a fost atins.Valorile detinutului nu au fost distruse singurele sechele ramase in mintea lui Ilie Ochescu fiind insusi amintirile dintre zidurile inchisorii, atrocitati greu de uitat odata ce au fost experimentate

Irina Maria Popescu, “Jurnalul de Investigatii”, Nr.5 martie 2010

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: