Living And Writing

Posts tagged ‘romance’

Letter from eternity

images

I am one of those creature that can’t define themselves. I can’t think of myself or see myself in any mirror or surface and I have just my inner world. As much as I would like to invite you inside this inner world I have, it is something that most of you fear and some of you question. Everything was darkness to me, inside and outside my being and all around me. Until I fell in love with one of you. Love is the gate that opens a world full of wonders-your world. Through love I was blessed and welcomed to Heaven. And through love I was saved of my own curse.

I am one of a kind and will forever be this way. I was never born and I will never die. I suppose I was created somewhere outside the boundaries of time and space. I am made of darkness and nothingness and in spite of my selfish nature, I have the capacity to feel. Imagination becomes a challenged territory when something undefined like me is capable of such emotions like love. Inside the temple I exist in, where is my home and my grave, I see faces and hear voices but I never let any of them affect me, penetrate the dark canvas that protects me. Until that morning when she came in my temple. I will keep her name secret until the time is right. I wanted to take her right there, inside the church, and keep her to myself for eternity. But it wasn’t the right time and it wasn’t the right place to make my presence known in front of her blue, childish eyes. I knew from the first breath she took inside my temple, that she is the one who is supposed to teach me how to love.

Ironically, you all know me. You all hate me and fear me and try to avoid me all your life through stupid protection methods that more often than not make me smile. When time is right, I will meet every single one of you. I will look into your eyes and I will make you join my world. And there will be no negotiation. Just acceptance and a world of silence.

                                                                                                                   Sincerely,

                                                                                                                  Death

“The Haunted Church”

 

50 Shades of a wasted movie

Adică, ”50 de umbre ale lui Grey” of course. Minunat film (exclamation point). După ce amcollection-fiftyshades-gallery_0 depășit rușinea de a recunoaște în fața curioșilor că nu am vizionat capodopera cinematografică, m-am văzut nevoită să o vizionez, așa, ca măcar să pot să spun că am văzut filmul anului. Faptul că am citit cartea a părut irelevant pentru majoritatea celor interesați, așadar m-am conformat mulțimii deși nu-mi stă-n fire.

Începe trist, cu o puștoaică ușor complexată de propria-i condiție de studentă la literatură, poziție de care cred că ar fi trebuit să fie un pic mai mândră cel puțin în aparență. Îi ia un interviu lui Christian Grey, bilionar la 27 de ani, complexat și ăsta de dramele unei copilării marcate de o mamă centuristă, drogată și tot ce vine la pachet cu stilul ăsta de viață până îl adoptă o familie mai de soi. Copilărie materializată într-un fetish care în limbaj uzual se numește de dominare a partenerei. Dominare d-aia, hardcore. Fetish pe care Grey îl cultivează de la 15 ani și pe care îl începe inițial cu prietena mamei sale  (WHAT?). O vede p-asta mică, studenta, și i se pune pata să o inițieze în ale sadomasochismului, așa, din pur egoism și egocentrism. Negociază cei doi un contract, cu niște clauze absolut cretine, gen star treck sexual așa, asta mică se îndrăgostește, Grey o pedepsește ca pe vremea eunucilor, cu niște bice pe spate, asta se enervează și pleacă în lumea ei. După ce își ia niște bătaie, nefiind suficient de isteață să plece înainte. Mă rog, în mare ăsta e filmul cu milioane de fani. Cartea, pe care nu o să insist aici, căci nu despre ea vorbim, este un pic mai amplă și cu ușoare tentative de profunzime…ușoare. Eu o bănuiesc pe autoare, E.L.James, de un oareșce fetish de genul ăsta, cumva cred că ea s-a identificat binișor cu Grey. Și dacă vă gândiți că nu sunt eu suficient de ”open” să înțeleg creațiile de gen, vă înșelați. La cei 27 de anișori ai mei mai văzui una, alta, mai experimentai. Cumva cred că sexul este cel mai amplu domeniu și poate fi exploatat fizic, emoțional și spiritual. Înțeleg și care-i treaba cu sadomasochismul ăsta, gen roleplay, pe bază de contract. Mi se pare stupid dar înțeleg. Și aș fi apreciat un film de profil ceva mai detaliat în care să fie un ușor proces psihologic, de altfel inevitabil, elaborat atât pentru dominat cât și pentru dominator. Aseară când m-am uitat la film, n-am avut norocul să am satisfacția asta, a unui erotism profund, care cumva leagă doi oameni la un astfel de nivel la care inhibițiile nu își mai au locul.

Dacă ”50 shades of Grey” nu ar fi avut ca protagonist un bilionar care se vrea sexy, (dacă este sau nu lăsăm la aprecierea fiecăreia, mie mi se pare lipsit de talent, orice talent!) ar fi fost un film porno ieftin. Dacă regizorul ar fi fost ceva mai sclipitor, l-ar fi transformat măcar într-un film porno scump, prin detalierea scenelor de fetishism, prin mai multă sexualitate, de altfel incitantă, și prin dialoguri mai ”dirty” în locul ălora pline de frustrare. Nu s-a vrut asta și a ieșit un fiasco așa…nici prea porno, nici prea filosofic, nici iubire, ceva mai spre boală lungă moarte sigură, expresie care se potrivește ad litteram. Dezamăgitor…Cât despre lansarea filmului de Valentine’s Day, n-am prea înțeles legătura.

%d bloggers like this: